Omul se deosebeste
Si se crede superior,
Numai pentru ca vorbeste.
In rest, sarmanul muritor,
N-are cu ce se lauda
Pentru ca, oricat ar ca’ta,
Ramane tot un pradator
Pus pe rele, distrugator.
Ca este-asa, nu-i indoiala,
O dovedeste tot mereu
Cand, cu gand rau, fara sfiala,
Face rau semenului sau.
Ba chiar si lui ii dauneaza
Comportamentu-i deviant
Cand, din prostie-si devasteaza
Propriul mediu ambiant.
Caci, cu padurile taiate,
Otravind apa, aer, sol,
Incet, incet, vor pieri toate.
Pamantul va ramane gol.
De ce atata nepasare?
Este doar nechibzuinta
Sau este, dupa cum se pare
O dovada de rea credinta?
Cine raspunde la-ntrebare?
Mai marii lumii ce-au de zis?
Tacerea lor, e-o condamnare.
Tac pentru ca s-au compromis.
Si cand un om e compromis,
E santajat foarte usor:
Daca nu faci ce ai promis,
Te fac de rasul tuturor.
Si daca raul nu-i extirpat
Din radacini, cu hotarare,
El se va-ntinde ne-ncetat
Peste intreaga omenire.
Pericolul deci, este mare
Si ne pandeste zi de zi:
Nu luam masuri de redresare,
Viata pe Terra, va pieri.
Daca distrugi tot ce ti-a dat
Natura, esti de condamnat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu