Migratia si-a aratat
Si-a doua fata. Ce pacat.
Pe langa zecile de mii
De barbati, femei si copii
Care-au fugit din tara lor,
Din acel iad ingrozitor,
Spre alt pamant izbavitor,
S-a strecurat, inselator,
Si cate un raufacator,
Un jihadist inversunat
Care a fost indoctrinat
De mic copi, ca sa omoare
Si ca sa semene teroare
In toti pamantenii care
Nu-mpartasesc credinta lor
In Allah, singurul izvor
De-ntelepciune pe pamant.
Iar rezultatul, s-a vazut:
Franta este indoliata,
Batrana Europa, toata,
Tremura, e oripilata
C-asa ceva se va-ntampla
Curand-curand, si-altundeva.
SUA, nici ele n-au uitat
Ceea ce li s-a intamplat
Cu turnurile gemene,
Desi erau din cremene.
Dar nu s-a luat nici o masura
Sa scapam din incurcatura.
Toti stam cu sufletul la gura
Si asteptam. Dar pana cand?
Cine vine acum la rand?
Masurile care s-au luat
Pană acum, n-au rezolvat
Problema. Chiar s-a agravat.
Asa fiind, ce-i de facut?
Sa stam ca niste sclavi sub scut
Si sa-L rugam pe Dumnezeu
Sa ne apere de mai rau?
N-ar trebui analizat
Tot ceea ce s-a intamplat
Chiar din trecutu-ndepartat,
Sa aflam primul vinovat?
Facem asemenea-ncercari?
Eu, dupa slabele-mi puteri
Vad ca problema-i cam asa
Si-o spun pe raspunderea mea:
La scoala, toti am invatat
Ceva ce nu e de uitat,
Fiindca te face intelept:
Despre CAUZA si EFECT:
Ninge cand e frig afara,
Plangi cand viata ti-e amara,
Te baga la puscarie
Cand bagi mana-n visterie,
Primesti un sut undeva
Daca nu-ti vezi de treaba ta...
Si asta, nu se-ntampl-asa
Pentru ca ar vrea cineva.
NU. Problema este clara:
NATURA ESTE BIPOLARA,
Adica, un lucru, mic, mare,
Nu e facut la intamplare.
El are doua parti. Egale.
Una cu minus, negativa,
Si alta cu plus, pozitiva,
Care sunt echilibrate,
Iar daca sunt deranjate,
Natura isi iese din fire:
Se-ntampla o nenorocire.
Sa vedem deci ce deriva
Din aceasta perspectiva:
In vremuri de mult uitate,
In tara cea dintre ape
Mesopotamia numita,
Tara mare si vestita,
Traiau tot fiii lui Allah
Care, condusi de-un Padisah,
Convietuiau in armonie
Desi, dupa cum se stie
Unii din ei erau siiti
Iar ceilalti isi spuneau suniti
Si-aveau ceva de impartit,
Ei nu au ajuns la cutit.
E drept, traiau cam izolati
Si nu erau influentati
De-alte culturi, zise pagane,
Respinse de ei ca straine
De-al lor spirit conservator.
In timp insa, usor-usor
Si dupa un mai strans contact
Cu alte lumi, s-au adaptat
Si ei cerintelor in care
Traia lumea-nconjuratoare:
Sa stranga averi nemuncite
Prin tranzactii ilicite,
Dragoste pentru putere
Caci ca sef, nimeni nu-ti cere
Socoteala, chiar de-ai fi
Un penal care, zi de zi,
Abuzezi de puterea ta
Dand mana cu coruptia.
Si-aceste obiceiuri, toate,
Au fost, mai mult, continuate
Dupa invazia in Irak
Menita sa-i vina de hac
Lui Saddam, un autocrat,
In tara s-a instaurat
Un haos. Iad adevarat.
Situatia asta, noua,
A impartit tara in doua:
Unii sunt pro americani,
Iar ceilalti, pro talibani.
De-aici, razboiul fratricid:
Se dusmanesc si se ucid.
Iar talibanii, radicalisti
Ca si alti fundamentalisti
Din tarile invecinate,
Au facut front comun in toate
Cele, si declama-n cor:
MOARTE NECREDINCIOSILOR.
Si cum, nici un minut n-au stat
Pe ganduri, au actionat.
Si stim si cu ce rezultat,
Ceea ce e de condamnat.
Mai e ceva de comentat?
Totusi, ar fi de intrebat
Ceva: cine i-a inzestrat
Cu armament sofisticat
Pe-acesti calai de neiertat?
Eu nu-s de-acord cu terorismul,
Dar detest si fariseismul,
Caci problema, se pune-asa:
Ti-am vandut arma, e a ta,
Dar n-o-ndrepti impotriva mea.
Cine gandeste-asa ceva?
Ca final, si cu sfiiciune,
Adaug, cu compasiune:
Jelesc alaturi de cei care
Au fost pusi la o grea-ncercare;
Ma rog pentru cei disparuti,
Desi imi sunt necunoscuti.
Iar celor vii, le amintesc
Un antic proverb romanesc
Pe care lumea l-a uitat:
CULEGI DOAR CE-AI SEMANAT.
Cand zgandari un roi de albine,
Sa nu te-astepti la nici un bine.
