Cand pe-un trimis al tarii tale,
Delegat la o adunare
Undeva peste hotare
Unde sa ne reprezinte
Interesele, cu cinste,
Il vezi trezindu-se dormind,
Intins pe-un scaun, sforaind,
Desi sedinta era in toi,
Ce ziceti de-acest Martafoi?
Ce cred strainii despre noi?
Chiar nu gasim pe cineva
Sa ne poata reprezenta
Fara sa ne faca de ras?
Daca-i asa, suntem de plans.
Dar eu, nu cred asa ceva
Pentru ca, nu-i deloc asa.
Gasim, printre-ai nostri confrati
Si destui oameni minunati,
Curati in cuget, luminati,
Care-ar putea sa faca fata
Oricaror probleme de viata.
Dar ei, nu prea sunt cautati
Caci nu se lasa cumparati
Pentru-a fi apoi implicati
In niste afaceri murdare.
Ei nu merg pe-o asa carare.
Asa fiind, si nu-i mirare,
Se cumpara ce-i de vanzare.
Morala: de-o ducem tot asa,
Nici cand nu vom mai progresa.
Cand faci munca de umplutura,
Si rezultatu-i pe masura.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu