Precuviosul din Constanta,
Isi etaleaza importanta
(Poate chiar si ignoranta)
Tarand dupa el o trena
Lunga, fara nici o jena
Fata de norodul care
Il priveste cu mirare
Si se intreaba indignat:
Trufia, nu e un pacat?
Eu, cam asa am invatat
De la preotul meu din sat.
Atunci, de ce domnia sa
Ne demonstreaza altceva?
S-a schimbat oare Biblia?
Eminescu, pe drept cuvant
A dat cu popii de pamant,
Desi pe-atunci, popii erau
Mai modesti, nu se-mpaunau
Cu straie scumpe, si-si faceau
Treaba pentru care erau
Platiti de Stat. Ca si acum.
Dar popii, azi, merg pe alt drum:
Se gandesc doar la bogatie.
Au uitat de cucernicie.
Au uitat ca sunt bugetari
Platiti si de pensionari.
S-au transformat in bisnitari
Care, cu nerusinare,
Cer bani pentru orice lucrare:
La botez, la cununie,
La ori si ce sindrofie,
La parastas, la-nmormantare
Si la orice sarbatoare
Cand un crestin oarecare
Vrea o binecuvantare.
Si culmea e ca se tocmesc:
Imi dai atat, te miruiesc.
N-ai bani, te las pacatului.
Ajungi in fundul iadului...
O astfel de comportare,
N-are nici o justificare
Caci, repet, sunt platiti de Stat
Ca orisice salariat,
Si au salarii mult mai mari
Decat cei mai multi bugetari
Care, de-ar face-o „manarie“
Ar fi bagati la puscarie.
In plus, ei nu sunt speriati
Cum ca vor fi concediati
Ajungand doar niste someri.
Nu. Ei sunt mereu prosperi
Pentru ca sug la doua oi.
Pentru ei, toti posmagii-s moi.
Asa fiind, as intreba:
Cine permite-asa ceva?
Eu stiu ca legea, spune-asa:
Sumele care-s dobandite
Pe cai ascunse, ocolite,
(Adica pe cai nemuncite)
Sunt foloase necuvenite
Si pedepsite ca atare
Chiar cand vorbim de-un mahar mare.
De ce la preoti nu se-aplica
Legea. Cui ii este frica?
Nu vedeti ca exemplul lor
Este foarte molipsitor?
Ce-si spune un raufacator?
Daca preotii iau mita,
Iar eu fur doar pentr-o pita,
Nu merit sa fiu condamnat.
Am scuze. Vreau sa fiu iertat.
Eu fur doar ca sa mai traiesc,
Nu ca sa ma-mbogatesc...
Eu nu incurajez hotia,
Dar nu-mi place nici calicia.
Vreau sa fie rasplatita
Numai munca cea cinstita.
Doar astfel de vom proceda,
Vom reusi, vom prospera.
Altfel, de depasim masura,
Ne-asteapta numai impostura,
Ceea ce s-a cam si vazut
In postdecembristul trecut.
Si nu-i vorba doar de prelati,
Meteahna-i printre multi confrati.
Sa fi fost ei influentati
De-acesti preacredinciosi prelati?
Daca-i asa, propun un leac
Care-ar putea veni de hac
Tuturor celor pusi pe rapt:
Clerul, in tot ansamblul sau
Sa-L slujeasca pe Dumnezeu
Cu-aceeasi dragoste, mereu,
Dar Statul sa nu le mai dea
Salarii. Plata sa si-o ia
De la enoriasii care
Oricum platesc orice lucrare
Botez, nunta, inmormantare,
Ceea ce e suficient
Pentru un trai foarte decent.
Sa nu uite acesti slujbasi
Ai Domnului, ca sunt urmasi
Ai celor care-au raspandit
Credinta, si care-au trait
Prin pesteri, dar n-au huzurit
Si nici nu s-au impodobit
Cu lucruri scumpe, si-au murit
Saraci, in gand cu Dumnezeu
Ca si la aproapele sau.
Nu si-au dat sufletul pe-arginti
Iar azi, ii gasim printre sfinti.
Voi, de ce ati abandonat
Calea cea dreapta? Nu-i pacat?
Sa stiti ca lumea va condamna.
Multi mai trag chiar cate-o sudalma.
Cand faci doar ce nu se cuvine,
Nu pot sa ma incred in tine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu