Domnului Ioan Oltean, pentru implicarea sa in afacerile murdare de la ANRP

Distinsul politician,

Ex. PDL-istul I. Oltean,

Azi PNL-ist inflacarat

Si luptator neinfricat

Pentru dreptate sociala,

A „picat“ testul de morala.

Povestea insa, e mai veche

Si nu e floare la ureche.

Ea a-nceput, precum se stie,

De pe vremea cand la „domnie“

Chiar PDL-ul se afla,

Care taia si spanzura

Fara jena, caci se ghida

Dup-o formula consacrata

Care n-a dat gres niciodata:

„Cat timp am painea si cutitul,

Ma ocup si cu impartitul.“

Iar impartitul le-a priit

La multi sefi. S-au imbogatit.

Amintim doar de Videanu,

Udrea, Blaga si Berceanu

Care, avand „acces“ in toate

Sectoarele de-activitate,

Isi opreau cuvenita parte

De la contractele-ncheiate.

Dar tot la fel de barosan

E si numitul I. Oltean

Care, gelos pe-ai sai confrati

Ca au ajuns asa bogati,

Si-a spus ca trebuie sa faca

Ceva cu care sa-i intreaca

Pe-ai sai colegi. Si n-a mai stat

Pe ganduri. A actionat.

Intai si-ntai a tatonat

Terenul, sa vada in care

Sector profitul e mai mare

Si dupa multe cautari,

Si-a zis: merg pe retrocedari,

Adica, pe ANRP

Unde despagubirile

Pe care le plateste Statul

Sunt foarte mari, iar subsemnatul,

Daca ajut pe cineva

Sa ia ce nu ar merita,

Ma aleg si eu cu ceva.

Iar planul a functionat.

Flerul lui, nu l-a inselat

Si tare mult s-a bucurat

In ziua-n care si-a-ncasat

Prima „transa“ de euroi,

Sute de mii, bancnote noi,

Pe care i-a si inhatat

Grabit. Nici nu i-a numarat.

Totusi era ingrijorat

Caci el, crestin adevarat,

Stia ca face un pacat

Si ca nu poate fi iertat

Decat daca „afacerea“

Planificata ar avea

Loc chiar in Casa Domnului

Si cu-acordul preotului

Din biserica respectiva.

In aceasta perspectiva

Deci, omul rasufla usurat.

Stie bine c-a fost iertat,

Desi-a facut ceva gresit.

Poate sa doarma linistit.

Nu stiu insa ce s-o-ntampla

Cu complicii care-i avea

Deoarece, acesti pigmei

Pusi doar pe rapt, niste atei

Care au partea lor de vina,

Nu au protectie Divina.

Ii asteapta o grea-ncercare:

Zeci de ani de inchisoare.

Il Capo insa, a scapat.

Piosenia l-a salvat.

       In viata oamenii gresesc.

       Dar numai plebeii platesc.

Mai marilor zilei, de ieri si de azi, care au contribuit la inflorirea si escaladarea terorismului religios

Migratia si-a aratat

Si-a doua fata. Ce pacat.

Pe langa zecile de mii

De barbati, femei si copii

Care-au fugit din tara lor,

Din acel iad ingrozitor,

Spre alt pamant izbavitor,

S-a strecurat, inselator,

Si cate un raufacator,

Un jihadist inversunat

Care a fost indoctrinat

De mic copi, ca sa omoare

Si ca sa semene teroare

In toti pamantenii care

Nu-mpartasesc credinta lor

In Allah, singurul izvor

De-ntelepciune pe pamant.

Iar rezultatul, s-a vazut:

Franta este indoliata,

Batrana Europa, toata,

Tremura, e oripilata

C-asa ceva se va-ntampla

Curand-curand, si-altundeva.

SUA, nici ele n-au uitat

Ceea ce li s-a intamplat

Cu turnurile gemene,

Desi erau din cremene.

Dar nu s-a luat nici o masura

Sa scapam din incurcatura.

Toti stam cu sufletul la gura

Si asteptam. Dar pana cand?

Cine vine acum la rand?

Masurile care s-au luat

Pană acum, n-au rezolvat

Problema. Chiar s-a agravat.

Asa fiind, ce-i de facut?

Sa stam ca niste sclavi sub scut

Si sa-L rugam pe Dumnezeu

Sa ne apere de mai rau?

N-ar trebui analizat

Tot ceea ce s-a intamplat

Chiar din trecutu-ndepartat,

Sa aflam primul vinovat?

Facem asemenea-ncercari?

Eu, dupa slabele-mi puteri

Vad ca problema-i cam asa

Si-o spun pe raspunderea mea:

La scoala, toti am invatat

Ceva ce nu e de uitat,

Fiindca te face intelept:

Despre CAUZA si EFECT:

Ninge cand e frig afara,

Plangi cand viata ti-e amara,

Te baga la puscarie

Cand bagi mana-n visterie,

Primesti un sut undeva

Daca nu-ti vezi de treaba ta...

Si asta, nu se-ntampl-asa

Pentru ca ar vrea cineva.

NU. Problema este clara:

NATURA ESTE BIPOLARA,

Adica, un lucru, mic, mare,

Nu e facut la intamplare.

El are doua parti. Egale.

Una cu minus, negativa,

Si alta cu plus, pozitiva,

Care sunt echilibrate,

Iar daca sunt deranjate,

Natura isi iese din fire:

Se-ntampla o nenorocire.

Sa vedem deci ce deriva

Din aceasta perspectiva:

In vremuri de mult uitate,

In tara cea dintre ape

Mesopotamia numita,

Tara mare si vestita,

Traiau tot fiii lui Allah

Care, condusi de-un Padisah,

Convietuiau in armonie

Desi, dupa cum se stie

Unii din ei erau siiti

Iar ceilalti isi spuneau suniti

Si-aveau ceva de impartit,

Ei nu au ajuns la cutit.

E drept, traiau cam izolati

Si nu erau influentati

De-alte culturi, zise pagane,

Respinse de ei ca straine

De-al lor spirit conservator.

In timp insa, usor-usor

Si dupa un mai strans contact

Cu alte lumi, s-au adaptat

Si ei cerintelor in care

Traia lumea-nconjuratoare:

Sa stranga averi nemuncite

Prin tranzactii ilicite,

Dragoste pentru putere

Caci ca sef, nimeni nu-ti cere

Socoteala, chiar de-ai fi

Un penal care, zi de zi,

Abuzezi de puterea ta

Dand mana cu coruptia.

Si-aceste obiceiuri, toate,

Au fost, mai mult, continuate

Dupa invazia in Irak

Menita sa-i vina de hac

Lui Saddam, un autocrat,

In tara s-a instaurat

Un haos. Iad adevarat.

Situatia asta, noua,

A impartit tara in doua:

Unii sunt pro americani,

Iar ceilalti, pro talibani.

De-aici, razboiul fratricid:

Se dusmanesc si se ucid.

Iar talibanii, radicalisti

Ca si alti fundamentalisti

Din tarile invecinate,

Au facut front comun in toate

Cele, si declama-n cor:

MOARTE NECREDINCIOSILOR.

Si cum, nici un minut n-au stat

Pe ganduri, au actionat.

Si stim si cu ce rezultat,

Ceea ce e de condamnat.

Mai e ceva de comentat?

Totusi, ar fi de intrebat

Ceva: cine i-a inzestrat

Cu armament sofisticat

Pe-acesti calai de neiertat?

Eu nu-s de-acord cu terorismul,

Dar detest si fariseismul,

Caci problema, se pune-asa:

Ti-am vandut arma, e a ta,

Dar n-o-ndrepti impotriva mea.

Cine gandeste-asa ceva?

Ca final, si cu sfiiciune,

Adaug, cu compasiune:

Jelesc alaturi de cei care

Au fost pusi la o grea-ncercare;

Ma rog pentru cei disparuti,

Desi imi sunt necunoscuti.

Iar celor vii, le amintesc

Un antic proverb romanesc

Pe care lumea l-a uitat:

CULEGI DOAR CE-AI SEMANAT.

       Cand zgandari un roi de albine,

       Sa nu te-astepti la nici un bine.

Doamnei Elena Udrea, pentru raspunsul la intrebarile legate de cumparaturile pentru vestimentatie

Doamna Udrea-i suparata
Pentru ca e tracasata
De toti ziaristii care,
Ziua, in amiaza mare,
Ii pun tot felul de-ntrebari
Despre-ale sale incaltari,
Posete si bijuterii
Si rochii, toate fistichii,
Vrand sa stie ce-a cumparat,
De unde si cat a costat,
De unde-s banii ce i-a dat,
Cine-a fost cu domnia sa,
Etcetera, etcetera.
Dar cum asemenea-ntrebari
Scot pe-oricine din rabdari,
Si doamna Udrea a ripostat:
Da, da, da, este-adevarat,
Toate astea le-am cumparat
Si cred ca nu e un pacat.
Imi place, daca ies in lume
S-arat cat se poate de bine.
Orice femeie-ati intreba,
Va va raspunde tot asa,
Mai ales daca punga sa
Este doldora, ca a mea.
De nu ma credeti, v-as ruga
Sa-ntrebati pe altcineva.
Incercati cu Carmen Iohannis.
Ce credeti c-ar avea de zis?
Puteti s-o intrebati deschis:
Cate rochii si-a cumparat
Din tarile unde-a umblat?
Si banii, de unde i-a luat?
Nu cumva de la protocol?
Vreau un raspuns. Fara ocol.
Si daca tot o intrebati,
Inca ceva vreau sa aflati:
Banii pentru deplasare,
Cine i-a suportat oare?
Pan-acum, nici-un sef de Stat
N-a fost, tot timpul, secondat
De partenera sa de viata.
Lansam noi, azi, moda pe piata?
Ideea este minunata.
Ar trebui si brevetata
De cuplul prezidential.
Ar fi ceva perfect legal.
Si cum un brevet se plateste
Cu bani multi, el te-mbogateste.
Astfel, acest cuplu model
N-ar mai putea in nici-un fel
Sa fie tras prin tribunale
Pentru afaceri ilegale.
Pot sa-si cumpere cate case
Doresc. Dar nu litigioase.

       Cand cineva e incoltit,
       Se apara, e indarjit.

Domnului Klaus Iohannis, pentru satisfactia de a fi schimbat guvernul Ponta

Un guvern care-a performat
Si-l schimbi doar ca esti suparat
Ca premierul, zambaret,
Ti-a spus ca esti prea plimbaret,
Gresesti, caci daca-ti dai din mana
Vrabia, ce-o sa-ti mai ramana?
Speranta-n cioara de pe-un par?
Nu vi se pare cam bizar?
V-ati asumat raspunderea
Ca toate vor evolua
Mai bine decat pan-acum,
Chiar de s-o rupe caru-n drum.
Dar daca n-o fi chiar asa,
Cine isi da demisia?
Stiu ca veti spune: am fost fortat
De „STRADA“ si m-am conformat.
Se pare insa c-ati uitat
Ca strada n-a spus niciodat’
Jos guvernul. Ea a scandat
Din rarunchi, JOS CORUPTIA,
Ceea ce este altceva
Si sunt total de-acord cu ea.
In plus, pe strazi s-a mai strigat
Ceva, si nu v-ati conformat.
Pe un panou mare, scria:
CIOLANIS, da-ti demisia.
Ce ziceti de asa ceva?
Eu n-am nimic cu-acest guvern.
Stiu ca nimic nu e etern.
Dar totdeauna m-am temut
De-acel „ceva“ necunoscut...

       O roata care se-nvarteste,
       O schimbi doar cand se-mpotmoleste.

Unor membri din guvernul Ciolos

Dupa ce doi din candidati
Au fost, pe drept, eliminati,
Lumea rasufla usurata:
Am scapat si de-aceasta data
De spaima unui nou infern.
De ieri, avem un nou guvern.
Alesii nostri n-au mai stat
Pe ganduri, nu s-au mai certat
Si i-au votat pe toti cei care
Au fost propusi la guvernare.
Sigur ca nu le-a fost deloc
Usor, dar le-a fost pielea-n joc:
De-ajungeau la anticipate,
Ramaneau doar pe jumatate
Si inca un an de „domnie“
Conteaza. Dupa, nu se stie.
Cat despre noul cabinet
Pe care-l stiu doar dupa „net“,
Nu pot sa spun ca-i rau sau bun.
Altceva insa, pot sa spun,
Caci ma macina o-ntrebare
Pe care-o pun la toti cei care
Pana ieri au lucrat in UE
Unde retributiile
Sunt foarte mari, luau un purcoi
De bani. Valuta. Euroi.
Aici, salariul fiind mic,
Nu-i deranjeaza cu nimic?
Nu cumva ei vor cauta
Sa-si compenseze pierderea
Procedand asemanator
Ca si inaintasii lor??

       Cand ursul s-a-nvatat la miere,
       Nu-l mai dezveti de-asa placere.

Domnilor CIOLOS si IOHANNIS, pentru graba cu care i-au nominalizat pe membrii cabinetului din noiembrie 2015

Domnii CIOL-OS si CIOLANIS,
La o cafea, ingrijorati,
Discuta: ne-am cam compromis
Cu-acest guvern de tehnocrati.
Ma ustura palmele date
De-acel imberb sexy-model
Numit de noi la sanatate.
Bine ca am scapat de el.
Aceeasi situatie
Este si la justitie,
Unde, de-asemenea am dat
In bara. Cum de s-a-ntamplat?
Ca si aici coada si-a bagat
Mass-media, e-adevarat.
Dar acum, nici ca mai conteaza.
Altceva ma ingrijoreaza:
Un lucru care-ncepe prost,
Se ispraveste si mai prost.

       Cand vrei sa construiesti ceva,
       Deschide ochii, altcumva...

Parlamentarilor, carora DNA-ul le-a cerut aviz pentru arestarea doamnei Udrea

Ieri, in distinsul Parlament,
S-a produs un eveniment
Care-a lasat lumea toata
Muta, cu gura cascata.
Doamna Udrea, invinuita
Pentru c-ar fi primit mita,
Astepta ca Parlamentul
Sa-si dea sau nu asentimentul
Ca sa fie arestata
Sau sa fie judecata
Doar sub control judiciar.
Toti asteptau deci, ca pe jar.
In aceasta-mprejurare,
Si cum ori si cine are
Dreptul sfant la apărare,
Doamna Udrea a profitat
De dreptul care i s-a dat,
Si-atunci cand si-a spus cuvantul,
S-a cutremurat pamantul:
Domnia sa, fire cinstita,
A spus ca DA, a primit mita,
Dar ea a fost impartita
Cu sefii de la PDL
Sa-i ajute-n campanie
Ca sa stea in continuare
La mult iubita guvernare.
In plus, a spus ca-s implicati
Aici, si cativa magistrati.
Iar carcotasii i-au adaugat
Ca-n afacere s-au bagat
Si domn-Basescu, sef de Stat.
Treaba deci e complicata
Si nu va fi descurcata
Decat daca justitia
Isi face treaba. Altcumva,
Totul se va tergiversa
Si se va musamaliza...
Dupa acest discurs decent,
Care-a fost un avertisment,
Doamna Udrea a incheiat
Zambind, dar pe ton apasat:
Acum, stiti tot, iubiti confrati
Asa ca, vedeti cum votati.
Daca eu merg la racoare,
Urmati voi, data viitoare...
Mesajul, fiind receptat
De „andrisanti“, n-a fost uitat
Si au votat in consecinta.
Mai rar asa buna credinta.

       Cand constiinta-i de vanzare,
       O cumperi si scapi de-nchisoare.

Domnului Gheorghe Nechita, dovedit ca a primit mita

Ceea ce am pronosticat
Mai ieri, astazi s-a confirmat:
Domnul Nechita a fost bagat
La puscarie. Meritat.
Dar nu ca si-a stresat iubita,
Motivul este altul: MITA.
A acordat niste contracte
Unor persoane agreeate,
Iar contractantul, generos,
I-a facut un cadou, frumos.
Dar sa nu credeti c-a fost mare.
Zece la suta din valoare...

       Cel mai nobil gest dintre toate,
       E cel de generozitate.

Politicienilor, care refuza sa asculte „glasul strazii“

In tara, e fierbere mare
Si ne trezeste-o-ngrijorare:
Dup-accidentul intamplat
Nu de mult, cand a decedat
Un politist nevinovat,
Si dupa dezastrul, mai mare
De la „Colectiv“ in care
Zeci de persoane au pierit
Iar alte sute s-au ranit,
Foarte multi oameni, zeci de mii,
Adevarate flacari vii,
Sunt iar pe strazi si, suparati,
Cer ca toti cei ce-s vinovati
De-acest carnagiu, sa isi dea
Imediat, demisia.
Mesajul a fost receptat
Si doi insi s-au si conformat
Rapid. Au demisionat.
Dar cei din strada, indarjiti,
Nu se arata multumiti
Numai cu-atat si, cu glas tare,
Protesteaza-n continuare
Spunand ca mai sunt vinovati
Care trebuie-ndepartati,
Batand saua, e evident
Si la stufosul Parlament.
Chiar si domnului Iohannis
(Caruia ii zic Ciolanis)
I-au spus sa-si dea demisia.
Ce va face domnia sa?
Pentru ca acum, se stie,
Mingea-i la Presedintie...

       Cand multimile ies in strada,
       Neplacerile curg gramada.

Celor din PNL, care bagatelizeaza o tragedie, transformand-o intr-o rafuiala politica

Moartea fiecarui om, se stie,

E-o dureroasa tragedie.

Dar sa faci dintr-o tragedie

Doar o banala comedie

Transformand-o-n politichie,

Este-o curata neghiobie.

Ca ce spun este chiar asa,

Nimeni nu poate contesta.

Lucrurile, stau cam asa:

PNL, un partid care

Se vrea iar la guvernare,

Ca alta grija nu are,

Profita de-mprejurare

Si striga in gura mare

Ca pentru ce s-a intamplat

Cu moartea acelui barbat,

Numai guvernu-i vinovat

Si cere sa fie schimbat.

Dar nu numai PDL-ul

Vrea sa cada PSD-ul.

Aici, codita si-a bagat

Si stimabilul sef de Stat

Care, desi mediator,

Este doar un partinitor.

De ce aceasta ingerinta?

Dovada de buna credinta?

Ca pentru ce s-a intamplat

Cineva este vinovat,

Este perfect adevarat.

Dar tu, te-ai bagat in ceva

Ce nu-i de competenta ta.

De ce nu lasi justitia

Sa spuna si parerea sa?

Abea atunci poti comenta,

Eventual, ostraciza

Pe-adevaratul vinovat

Caci merita a fi damnat.

Si chiar de se va dovedi

Ca acel vinovat va fi

Un membru din guvern, chiar mare,

De ce-atentati la guvernare?

Procedand cum ati procedat,

Arama pe fata v-ati dat

Si v-ati discreditat. Pacat.

       Cand politicul stabileste

       Ca X e vinovat, greseste.

Celor care se fac responsabili de tragedia de la barul de noapte COLECTIV

Necazurile se tin lant
De noi. Avem iar un bilant
Tragic, de morti si de raniti,
Si de inlacrimati parinti
Care-i plang pe cei ce-au pierit
Sau pe cei care-au suferit
Traume inspaimantatoare:
Arsuri, sau calcati in picioare
Atunci cand, ce rea-ntamplare,
Clubul de noapte in care
Se transmitea un concert rock,
A luat, pe ne-asteptate, foc.
Iar cei prezenti, iesiti din fire,
S-au imbulzit toti, spre iesire,
Catre care au navalit.
Iar focul, ar fi izbucnit,
Dupa primele indicii,
Dintr-un foc de artificii
Facut, e foarte evident,
Numai pentru divertisment.
Si pentru-acest adevarat
Masacru, este vinovat
Patronul, care, desi bogat,
Dar si cupid, si-a anvelopat
Toti peretii neadecvat:
Cu ceva neignifugat.
Dar in afara de patron
Care s-a dovedit poltron,
Mai sunt si altii vinovati.
Si toti merita condamnati
Pentru ca n-au verificat
Daca localul impricinat
Era sau nu autorizat.
Pedeapsa insa, oricat de mare,
N-aduce nici-o consolare
Pentru parintii celor care
Si-au pierdut viata-n inclestare.
Durerea lor, ramane. Mare.
Cu toate astea, toti cei care
Indurerati, sunt la stramtoare,
Au fost cu drag inconjurati
De toti romanii, incurajati
Sa treaca peste-acest moment.
Iar efectul e evident:
Le-a mai luat ceva din povara.
Acum, durerea-i mai uşoara...
Din acest tragic incident,
Desprindem un avertisment:
Cand legile nu-s respectate,
Ne pasc doar primejdii si moarte.

       Fii generos cu cei aflati la greu.
       Facand asa, vei fi stimat. Mereu.

Domnului Vasile Blaga, pentru inversunarea cu care respinge orice demers facut de PSD

Dup-o darza confruntare
Intre „STRADA“ si cei care
Se considera ca sunt
Atotputernici pe pamant
(Si procedeaza-n consecinta,
Dovedind ca-s de rea credinta),
Castig de cauza-a avut
Strada: guvernul a cazut.
Dar cum o tara fara guvern
Se poate transforma-n infern,
Seful de Stat a convocat
La consultari intregul nat,
Ca sa caute-mpreuna
Solutia cea mai buna
Pentru postul de Premier:
Un om cinstit, mana de fier.
Ca raspuns, cei din PSD
S-au hotarat, si repede,
Au desemnat pe cineva
Pe care s-ar putea conta.
In schimb, PNL-ul, care,
Se tot vrea la guvernare,
N-a gasit omul pe care
Sa-l propuna. De ce oare?
Pentru ca, pe cat se pare,
N-au oameni de-asa valoare.
Totusi, preacinstitul BL(e)AGA,
Care nu e sef degeaba,
Afland propunerea facuta
De PSD, a facut guta.
Mai sa cada din picioare
De atata incordare
Si-a venit la televizor
Spunand in vazul tuturor:
N-acceptam omul PSD
Si sa nu ma-ntrebati de ce.
Dar e clar, noi nu-l vom vota.
Noi suntem OPOZITIA.
Chiar asa, voinicosule?
Si pentru ce, falcosule?
Cand tu n-ai cal de pus in ham,
Lasi caru-n drum si strigi ham-ham?
Asa ti-arati tu dragostea
Cea mare pentru tara ta?
Farsor ai fost si-n PDL.
Acum, tulburi iar apele.
Ai fost si esti un mincinos,
Te gandesti doar la ce-i de ros.
Nu-i de ajuns ca ai compromis
Si PNL-ul? Ce ai de zis?...
In final, as vrea sa mai spun
Ceva ce stie-orice roman:
Asa zisa consultare
De la Cotroceni, se pare
C-a fost doar o inscenare:
Omul miracol, cautat,
Fusese deja desemnat
Cu cateva zile-nainte,
Chiar de domnul Presedinte.
Ca e sau nu adevarat,
Nu mai conteaza, sunt impacat.
Caruta a pornit. De-acum,
Sa mearga. Ii doresc drum bun...

       Cand stii c-o treaba nu-i de tine,
       Lasa-l pe altul. Nu-i rusine.

Parlamentarilor romani, care considera ca munca lor se incadreaza la categoria munca grea

Bietii nostri parlamentari
Se zbat in chinuri foarte mari:
Stressul in care-si desfasoara
Activitatea, ii doboara.
In sala, e aşa o larma
Incat, cand reusesc s-adoarma,
Nu pot sa doarma linistiti
Pentru ca-s repede treziti
De vorbaria celor care
Sunt prinsi in apriga-ncercare.
De-aceea, se si-mbolnavesc
De nervi. Mai ca-nnebunesc.
Asa fiind, si nu-ntr-o doara,
Ei cer ca mica pensioara
Care le-a fost atribuita
Si care le-a fost si marita,
Sa le fie recalculata
In raport cu munca prestata:
Categoria MUNCA GREA.
Altfel, isi dau demisia.
Afland eu de necazul lor,
Mi-am spus, debusolat usor:
Regret pentru-ai fi criticat
Pana mai ieri, dar mi-am schimbat
Parerea, fiindca stiu ca-i greu
Sa muncesti zi-noapte mereu
Fara sa tragi un pui de somn.
Nu-i mai critic, vreau sa fiu domn.

       Atunci cand poti sa-ti aranjezi
       „Ploile“, sa nu te jenezi.

Celor care, prin jocuri politice interesate, l-au nominalizat pe domnul Ciolos ca viitor prim ministru

Carcotasii, oameni care
Pandesc ori si ce miscare
Ca apoi s-o comenteze
Fel si chip, sa se distreze,
Spun ca numele de CIOLOS
Provine din CIOLAN+OS.
De-aici, si afinitatea
Dintre el si Sanctitatea
De la Cotroceni, Iohannis
(De strada numit CIOLANIS)
Care, mai ieri, l-a desemnat
Al patrulea om in Stat.
C-o fi sau nu adevarat
Sau ca vorbesc doar cu pacat,
Eu nu stiu, insa se stie
Ca tara-i la ananghie
Iar domnul Ciolos, cu elan,
Lupta s-o scoata la liman,
Alegandu-si un cabinet
Harnic, cinstit si intelept.
Astfel, si cum e agronom,
Stie sa vada-n orice om
Samanta cea mai buna care
Sa fie foarte roditoare,
Dar si de buna calitate.
Doar asa vom scapa de toate
Relele care ne pandesc
Si care nu mai contenesc.
Altfel, chiar de ne-ar ajuta
Fortuna, nu vom progresa...

       Cand pe vas sunt marinari buni,
       Dispare teama de furtuni.

Doamnelor care nu leaga prietenii decat cu barbati foarte avuti

Iubirile inflacarate
De toti marii poeti cantate,
Ni-i arata pe-ndragostiti
Cu trup si suflet daruiti,
In viata si moarte uniti.
Shakespeare si cu Eminescu
Au depasit omenescul
Cotidian, si cand vorbesc
De dragoste, o proslavesc
Caci, in versurile lor, toate
Sentimentele sunt curate.
Azi insa, vai, lumea s-a-ntors
De-a-ndoaselea, cu susu-n jos.
Si-o spun cu cugetul curat:
Dragostea-i doar de cumparat.
Este o marfa oarecare
Si-o cumpara doar cel care
Ofera pretul mai mare.
E un adevarat negot:
Te-accept ca prieten sau sot
Numai daca-mi indeplinesti
Toate poftele. Te-nvoiesti?
Si sa nu-ncerci ca sa ma minti,
Ca-s rea, daca ma scoti din minti.
Iti dau papucii si te las
Sarac, apoi iti rad in nas.

       Un cuplu ce se-ntemeiaza
       Numai pe interes, clacheaza.

Domnului Traian Basescu, pentru intentia declarata de a merge la UE sa discute problema emigrantilor

Domnul Basescu, impovarat
De grijile ce-i stau pe cap,
Se-agita, este suparat:
Ce naiba sa se fi-ntamplat
Cand sefii nostrii-au acceptat
Cota care ni s-a fixat
Ca numar de refugiati?
Ce ziceti, dragii mei confrati?
Sa acceptam tot ceea ce
Ne impun cei de la UE?
Eu nu-s de-acord, asa incat
Ma duc ca sa ma iau de gat
Cu-acesti stimabili corifei
Care ne cred niste plebei.
Si eu, n-o sa ma las invins
Ca sunt un PMP-ist convins
Si ma lupt pentru tara mea.
Imi dau si viata pentru ea...
Admir acest patriotism,
Dar ma incearc-un pesimism
Care-mi da un fior de teama:
Daca nu-l ia nimeni in seama?

       Cand te lupti, dezorientat,
       Pentru tara, esti laudat.

Mai marilor lumii, care privesc nepasatori la vandalizarea naturii

De restul animalelor,
Omul se deosebeste
Si se crede superior,
Numai pentru ca vorbeste.
In rest, sarmanul muritor,
N-are cu ce se lauda
Pentru ca, oricat ar ca’ta,
Ramane tot un pradator
Pus pe rele, distrugator.
Ca este-asa, nu-i indoiala,
O dovedeste tot mereu
Cand, cu gand rau, fara sfiala,
Face rau semenului sau.
Ba chiar si lui ii dauneaza
Comportamentu-i deviant
Cand, din prostie-si devasteaza
Propriul mediu ambiant.
Caci, cu padurile taiate,
Otravind apa, aer, sol,
Incet, incet, vor pieri toate.
Pamantul va ramane gol.
De ce atata nepasare?
Este doar nechibzuinta
Sau este, dupa cum se pare
O dovada de rea credinta?
Cine raspunde la-ntrebare?
Mai marii lumii ce-au de zis?
Tacerea lor, e-o condamnare.
Tac pentru ca s-au compromis.
Si cand un om e compromis,
E santajat foarte usor:
Daca nu faci ce ai promis,
Te fac de rasul tuturor.
Si daca raul nu-i extirpat
Din radacini, cu hotarare,
El se va-ntinde ne-ncetat
Peste intreaga omenire.
Pericolul deci, este mare
Si ne pandeste zi de zi:
Nu luam masuri de redresare,
Viata pe Terra, va pieri.

       Daca distrugi tot ce ti-a dat
       Natura, esti de condamnat.

Doamnei Elena Udrea, care revine in atentia publicului cu alte fapte penale

Doamna Udrea, nu mai scapa
De necazuri. Niciodata.
Si e tare suparata:
De-abea, sarmana, a scapat
De la Targsor, unde a stat
Cateva zile-ntemnitata,
S-a trezit, asa, deodata
Ca este invinuita
Cum ca a primit o mita
De cateva milioane
De dolari, pentru plocoane,
Din care si-a oprit si ea
Cativa dolari, spre a-si cumpara
O viluta la Constanta.
Ca sa-si petreaca vacanta.
Acum, foarte-ngrijorata,
Sta ca pe ghimpi si asteapta
Ca sa fie judecata
De Parlament, care poate
Sa-i dea sau nu, imunitate.
In asteptare, saracuta,
Isi pregateste bocceluta.

       O vina poate fi iertata,
       Dar recidiva, niciodata.

Celor invinuiti de victimele mineriadei din iunie 1990

Mineriada din nouazeci
Unde-au murit atatea zeci
De oameni, toti nevinovati,
Si multi raniti, brutalizati
De cateva mii de mineri
Care loveau din rasputeri
In oameni si in cele toate,
Revine-n actualitate:
Victimele, doresc dreptate.
Ei cer sa fie judecati
Toti cei care sunt vinovati
De-acest carnagiu, condamnati.
Acum, procesul e pe rol
Si-abea cand un judecator
In speta, se va pronunta,
Invinuitii vor afla
Daca sunt vinovati sau ba.

       Nimeni nu doarme impacat
       Cand stie ca e vinovat.

Demnitarului roman care, fiind intr-o misiune, a adormit in timpul unei sedinte

Cand pe-un trimis al tarii tale,
Delegat la o adunare
Undeva peste hotare
Unde sa ne reprezinte
Interesele, cu cinste,
Il vezi trezindu-se dormind,
Intins pe-un scaun, sforaind,
Desi sedinta era in toi,
Ce ziceti de-acest Martafoi?
Ce cred strainii despre noi?
Chiar nu gasim pe cineva
Sa ne poata reprezenta
Fara sa ne faca de ras?
Daca-i asa, suntem de plans.
Dar eu, nu cred asa ceva
Pentru ca, nu-i deloc asa.
Gasim, printre-ai nostri confrati
Si destui oameni minunati,
Curati in cuget, luminati,
Care-ar putea sa faca fata
Oricaror probleme de viata.
Dar ei, nu prea sunt cautati
Caci nu se lasa cumparati
Pentru-a fi apoi implicati
In niste afaceri murdare.
Ei nu merg pe-o asa carare.
Asa fiind, si nu-i mirare,
Se cumpara ce-i de vanzare.
Morala: de-o ducem tot asa,
Nici cand nu vom mai progresa.

       Cand faci munca de umplutura,
       Si rezultatu-i pe masura.