A muncit pana s-a spetit,
Dar nicicum nu s-ambogatit
Asa incat, cand a murit,
In urma sa n-au mai ramas
Decat banii de parastas
Si-o scrisorica in care
Spunea cat de rau ii pare
De faptul ca n-a profitat
De-o sansa care i s-a dat
De a ajunge deputat.
Pentru ca, zicea dumnealui,
Ca ales al poporului,
Esti om de vaza, respectat,
Foarte bine remunerat,
Iar munca, este o placere
Intrucat nu ti se cere
Decat sa stai in banca ta
Si sa votezi cu NU sau DA.
Iar atunci cand iei cuvantul,
Vezi de unde bate vantul.
La sfarsit, tata ma-ndeamna
Sa-nfrunt viata fara teama,
Sa joc si eu putin teatru
Si sa fac pe dracu-n patru
„Cultivand“ oameni cu har
Si s-ajung parlamentar.
Caci de ramai la slujba ta,
Zile bune nu vei avea:
Poti sa te dai si peste cap,
Cand esti cinstit, mori tot sarac.
Cand ai fler, le rezolvi pe toate,
Chiar de nu esti toba de carte.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu