joi, 3 septembrie 2015

Celor care nu se omoara cu munca

Fiind el aspru criticat
Pentru ca prea trandaveste,
Un tanar, ferches si stilat,
Sta pe ganduri, chibzuieste:
Ce sa fac eu ca sa-i opresc
Pe-acesti oameni clevetitori?
Ar trebui ca sa muncesc
Pe rupte, incepand din zori?
Sa stau tot timpu'n picioare
Si pe ploaie si pe soare?...
Dar fie, nu ma mai codesc,
De maine, incep sa muncesc
Chiar de-o fi sa fac basici la maini.
M-apuc sa tai frunza la caini...
Acum, munceste bata-l vina,
Trage la umbra rogojina.

       E drept, munca e necesara
       Dar, de-i prea multa, te omoara.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu