Atunci cand esti conducatorul
Unor destine omenesti,
Obligat sa-ti slujesti poporul
Al carui fiu devotat esti,
Ai dreptul, ca o recompensa,
Pentru stradania imensa,
La un salariu in valoare
De douazeci de ori mai mare
Decat al unui oarecare
Pitifelnic din parcare.
La fel si marii demnitari
Din guvern, alti veleitari,
Au dreptul la lefuri mai mari
Fiindca au munca de uzura
Si trudesc fara masura
De dimineata pana-n seara,
Dandu-si si viata pentru tara...
Iar aceste „drepturi“, toate,
(Inca nelegalizate)
Sunt peste tot comentate
In fel si chip puricate,
Aprobate, contestate,
Asa incat, nu-i mirare
Cand auzi un oarecare
Carcotas cu gura mare
Strigand plin de indignare:
Nu poti sa scapi de nevoi
Cand lupii-s ciobani la oi.
Dar sa nu ii dati crezare.
Este drept ca valva-i mare,
Dar cand stii ca n-ai ce face,
Mai bine-i sa dormi in pace
C-asa-i in intreaga lume
Unde, peste tot, se spune
Ceva care nu prea place:
Cine-mparte, parte-si face.
Mai intai, am grija de mine,
Ce mai ramane, e pentru tine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu