Sunt oameni care, orgoliosi,
De functii foarte mari setosi,
Se viseaza parlamentari
Sau macar simpli demnitari,
Desi dupa parerea mea
N-au „stofa“ de asa ceva.
Dar daca stau si ma gandesc,
Multi din ei chiar si reusesc,
Pentru ca nu e deloc greu
Mai ales daca ai tupeu
Si ceva banisori cu care
Sa pui niste roti in miscare,
Dupa reteta urmatoare:
Sponsorizezi partidul care
Are sansa cea mai mare
S-ajunga la guvernare.
Dupa asta, dand din coate
Si-achitandu-te de toate
Sarcinile ce ti s-au dat,
Dovedind ca esti devotat
Partidului, ti-ai castigat
Dreptul de-a fi recompensat.
De-acum, totul e aranjat.
Mai ramane de asteptat
Ziua mult dorita-n care
Ajungeti la guvernare
Si cand iti va fi acordat
Postul ce ti-e rezervat:
De senator sau deputat,
(In raport cu „aportul“ dat).
Dar nu este de nerefuzat
Nici un alt post bine plasat:
Ministru, secretar de Stat,
Ca tot demnitar te numesti
Si n-ai motiv sa te caiesti.
Acum, cand ai intrat in paine,
Fara grija zilei de maine,
Iti incepi munca si lucrezi
Pe branci, ca sa-ti recuperezi
Mai intai, banii ce i-ai dat
Atunci cand ai sponsorizat
Partidul, ca asa-i cinstit.
Recuperezi ce-ai investit,
Pentru ca, de n-ar fi asa,
Nimeni nu s-ar mai hazarda
Sa dea bani pe veresie
Fara nici o garantie.
Targul deci, e unul cinstit:
Ti-am dat, mi-ai dat, si suntem chit...
Ca cel care-a investit
Foarte multi bani intr-un partid
Nu are nici un pic de har
Pentru a fi parlamentar,
Si deci, nu este potrivit
Pe postul lui atribuit,
Este perfect adevarat.
Dar cine este vinovat?
De ce nimeni n-a protestat?
Eu insa, iata, protestez
Cu-aceste versuri, si semnez.
Cand esti expert in tras de sfori,
Nu dai gres decat rareori.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu