D-lui Crin Antonescu, pentru duplicitatea sa politica

Dupa succesul asa mare
La Europarlamentare,
Crin Antonescu, suparat,
Se poarta precum un turbat:
Este schimonosit de ura,
Se-agita, tipa si-i injura
Pe fostii aliati cu care
A fost doi ani la guvernare...
Dar el, nicio vina n-are?
De ce atunci, mai ieri, radea
Tot timpul si se tot pupa
Cu PSD-istii si jura
Ca nimeni nu-l va desparti
De ei, cat timp va mai trai?
Si tot ieri, ex-seful PNL
Se taia-n sabii cu PDL
Pe care ii calomnia
Si-n gura mare-l acuza
Pe un ton aspru, vehement:
Tot timpul cat a guvernat
S-a tinut numai de furat.                                  
Acum insa, PDL-ul
E frate cu PNL-ul,
Isi strang mana, se saruta
Se bat reciproc pe burta
Si-mpreuna pun la cale
O alianta cu care
S-ajunga la guvernare.
Azi, PSD e hotul care
Duce tara la pierzare.
Asa fiind, o intrebare,
Se pune, naucitoare:
Domnule Crin, tu, om cinstit,
Cand ai mintit? Cand n-ai mintit?
Raspunsul insa, e usor
Si la-ndemana tuturor:
Desi se crede om cu har,
Este doar un duplicitar
Plin de ifose, incuiat.
Dar asta, vai, cat l-a costat:
Dintr-un prezidentiabil,
A ajuns indezirabil...

          O sansa, daca e ratata,
          Nu se repeta. Niciodata.

(Versuri inedite)