Ca-n orice imprejurare
S-ar afla un om in viata,
El poate lua o povata
Dintr-un proverb ce te-nvata
Sa iesi din incurcatura
Fara nici o tevatura.
Altfel spus, poti sa-nveti ceva
Din patania altcuiva.
Concret, un vechi proverb ne spune:
Cand zgandaresti un stup de-albine,
Sa nu te-astepti sa-ti fie bine
Caci, chiar cu masca pe figura,
Tot te-alegi cu-o-ntepatura.
ANAF-ul insa, a uitat
Acest proverb, si-a incasat
Un bobarnac cat ea de mare
Fiindca, plina de ardoare,
Dar total nejustificat,
A descins, pe neasteptat,
La trustul de presa Intact
Si marlaneste, fara tact,
Deci fara buna cuviinta,
Le-a adus la cunostinta
Ca-n cinci zile sa paraseasca
Sediul. Si sa se grabeasca.
Nu vor? Vor fi evacuati
Fortat si-n strada aruncati...
Ca treaba a fost gandita
De o minte ratacita,
E foarte usor de ghicit,
Dar, pasenta, nu le-a iesit:
Locatia era-n chirie,
Si n-avea nici o datorie.
Atunci, cum e motivata
Evacuarea fortata?
Ca raspuns, cei avertizati,
Care-s foarte simpatizati
De multi dintre ai lor confrati
Pentru prestatiile lor
Vazute la televizor,
Au facut un apel prin care
Solicitau la fiecare
Fan, parerea lui referitoare
La pretinsa evacuare.
Iar fanii, zeci, sute de mii,
Adevarate torte vii,
Au dat raspunsul imediat:
E un abuz de neiertat.
Mai mult chiar, ei s-au adunat
Intr-o piata, unde-au scandat
Lozinci contra celor lachei
Ce vor raul Antenei Trei...
Dupa asa manifestare,
Unica prin a sa grandoare,
ANAF-ul a lasat-o mai moale:
In loc de evacuare,
Scoate cladirea la vanzare.
Un abuz nu-i justificat
De nimic. Si nici de iertat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu