Cand un partid oarecare
Ajunge la guvernare,
(Chiar daca din intamplare)
Prima grija care-o are
Este una de onoare:
Recompense la cei care
Le-au fost alaturi mereu
Si la bine si la greu
Luptand cu inversunare
Ca sa ia lozul cel mare.
Odata lozu-n buzunar,
Incepe muzica de bazar:
Dam fotolii de ministri
Doar la oamenii ilustri,
Recunoscuti ca valoare,
Studii universitare
(Chiar daca-s de la „serale“)
Si experienta mare
În munca de coordonare
A proiectelor din care,
Odata puse-n valoare,
Aduc bani, incet-incet
In saracitul buget...
Pe postul de ambasadori
Ne dorim buni cunoscatori
De limbi straine: romgleza,
Intrucat, numai asa
Vor putea sa se-nteleaga
Cu-oricine din lumea-ntreaga...
Pentru posturi mai marunte,
N-avem pretentii prea multe.
Dam postul celui ce stie
Sa citeasca si sa scrie,
Ca munca nu-i de uzura.
Dar si leafa-i pe masura.
Este putintel mai mica,
Dar un oscior, tot ii pica...
Astfel, treaba randuita,
Toata lumea multumita,
Au purces cu toti, in graba
La munca, sa faca treaba.
Dar cum in lupta cea mare
Le-au ramas contur'le goale,
S-au apucat, pe-ntrecute
Sa isi „scoata“ pe tacute,
Cheltuielile facute...
Lucrand asa cum s-a lucrat,
Partidul si-a asigurat
Loialitatea celor care
Sprijina noua guvernare.
De-acum, de-aceste griji scapati,
Incep munca netulburati
Croind planuri de viitor
Cu gandul numai la popor.
Le urez mult succes. Si spor.
Numai cand omu-i necinstit.
Nu da-napoi ce a primit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu