vineri, 1 septembrie 2017

Lacomie


(Tuturor parlamentarilor, care se ingrijesc, 
cu prioritate, de interesele personale)

Dragii nostri parlamentari,
Cei mai de seama demnitari
Din tara, au raspunderi mari:
Ei poarta pe umerii lor
Grija intregului popor
Pentru a cărui bunastare
Muncesc pan-la epuizare,
Zi-noapte, si fara ragaz.
Nici pentru masa n-au popas.
Totusi, pentru efortul lor,
Nu-s platiti corespunzator.
Au o leafa foarte mica
Si mereu le este frica
Sa nu moara anemiati
De foame, subalimentati,
Intrucat, leafa de-o luna
Le-ajunge doar o saptamana.
Asa fiind, s-au intalnit,
S-au consultat si-au convenit
Ca salariile lor, toate,
Sa fie, repede, dublate.
Doar astfel spera c-or scapa
De foamea care-i tortura.
Propunerea s-a discutat
In Parlament, si s-a votat.
De-acum, ei pot sa traiasca
Fara ca sa mai „ciupeasca“
Din alta parte nici un cent,
Pentru ca au suficient
Ca sa duca un trai decent.
In plus, dupa cum se stie,
Nu traiesc doar din simbrie.
Mai sug si de altundeva:
Sunt membri-n AGA si-n CA
De unde, acesti barosani
Primesc iar mari sume de bani
Asa-ncat, sa nu se mai planga
Ca n-au nici un banut in punga.
Dar credeti ca sunt multumiti
Numai cu-atat? Vai, cat gresiti.
Nu stiti c-acesti mari seniori
Sunt si mari intreprinzatori
Si ca patroni de SRL-uri
Care, desi mai dau rateuri,
Aduc profituri insemnate
Chiar daca sunt inregistrate
Ici-colo, prin strainatate.
Rezulta ca acesti confrati,
Atat femei, cat si barbati,
Sunt tot timpul preocupati
Sa faca ceva din care
Sa curga bani in buzunare.
Asa fiind, au nascocit
Inca ceva, neintalnit
In lume, insa le-a iesit:
Motivand ca au munca grea
Si ca se vor pensiona
In curand, se gandesc cu frica
La pensia de stat, ca-i mica
Si nu va fi suficient
Ca sa duca un trai decent.
Temandu-se deci sa nu moara
De foame si in ocara,
Au cerut inc-o pensioara
Zisa si suplimentara,
Pe langa pensia de Stat
Care e ceva garantat.
Propunerea, care-a venit
De la un mare erudit,
S-a discutat in Parlament
Si s-a votat, e evident
Fara vreo obiectie.
Ce ziceti de-asa lectie?
A fost chiar unanimitate,
Nu s-a pus nici un bat in roate
Asa cum stim ca mai facea
Uneori opozitia.
In acest fel, au reusit
Sa aiba, precum si-au dorit,
Mai multe surse de venit.
Ce ziceti de-asa performanta?
Multi spun ca asta-i aroganta
Dar, indiferent cum se cheama,
E clar ca ei n-au nici o teama
Si cat timp vor fi „la butoane“
Sigur nu vor muri de foame.

       Cand poti averea sa-ti rotunjesti,
       Actioneaza, altfel, gresesti.

Calicie

(Celor care, desi sunt ajutati cu ceva, se arata nemultumiti)

Cand cineva te-a ajutat
Cu orisice, chiar cu un sfat,
Si-o face dezinteresat,
Sa-i multumesti esti obligat.
Dar daca tu esti om sucit
Si te arati nemultumit
De putinul ce l-ai primit
Spunand ca omul e zgarcit,
Sa stii ca nu esti laudat.
Dimpotriva, te-ai maculat
C-o vina greu de curatat
Iar lumea te va arata
Cu degetul, si-i vina ta
De vei fi marginalizat,
De nimeni in seama luat
Caci oamenii calici nu sunt
Iubiti deloc pe-acest pamant
Pentru ca, orisicat le-ai da,
Ei tot nu se vor satura.
Calicia deci, e-o boala
Care, desi nu-i mortala,
E grea, si poti scapa de ea
Doar daca dai si tu ceva.

       Orice cadou, chiar daca-i mic,
       Este mai mult decat nimic.

luni, 15 mai 2017

Reciprocitate

(Magistratilor care uita ca meseria lor este justitia)

S-a dovedit, de multe ori,
Cum anumiti judecatori
Precum si unii procurori,
Dau sentinte eronate
Care nu sunt justificate
Decat prin mici „atentii“ date,
Sau alte servcii, prestate
La schimb, ca reciprocitate
Intre un inalt magistrat
Si un nabab, chiar sef de stat.
Cazuri de-acestea, sunt multe
Si nu sunt deloc marunte,
Dar nu prea sunt cunoscute
Caci sunt sub lacat tinute.
Totusi, spre marele necaz
Al celor implicati in caz,
Mai rasufla cate ceva
Ceea ce nu s-ar intampla
De n-ar fi cate-un gazetar
Neinfricat si plin de har
Care ne-arata cum domn’ Morar
Maestru, cum gasesti mai rar,
A ingropat DOSARUL FLOTA.
Urmarea? I-a crescut mult cota
De-ncredere si-apoi, de-odata,
A primit omul si-o rasplata,
Consistenta, meritata:
Maestrul a fost transferat
La CCR, si laudat...
Cu doamna Stanciu, s-a-ntamplat
Acelasi lucru: l-a ajutat
Pe actualul sef de stat
Intr-o problema litigioasa
Legata de-o anume casa,
In sensul ca a amanat
Se zice, nejustificat,
Punerea in aplicare
A unei decizii care
A fost data de-un magistrat,
Unde se depune, raspicat:
Casa pe care-a cumparat-o
Si apoi a inchiriat-o
Domnul Iohannis, nu putea
Sa treaca-n stapanirea sa,
Deoarece s-au incalcat
Voit, deci intentionat,
Mai multe norme de drept care
Fac ca acea cumparare
Sa fie nula. Prin urmare,
Domn’ presedinte Iohannis,
De multi „mangaiat“ Ciolannis,
Paraseste cosmelia
Si da inapoi chiria.
De s-o intampla asa sau ba,
Mai asteptam si vom vedea,
Caci ultimul cuvant de spus
Il au juzii de la recurs...
Dar Stanciu, tot a castigat
Pentru ca ea a capatat
Un transfer foarte asteptat:
De la inalta CCJ,
La mult ravnita CCR.

       Cand ti-ajunge apa la gura,
       Platesti si scapi de-ncurcatura.



Oportunism

(Celor care fac politica numai din dorinta de parvenire)

De cand cu pluripartitismul,
A-nflorit si prozelitismul
Astfel, mii de oportunisti,
Printre ei si fosti securisti
Care mai ieri au ocupat
Demnitati importante-n Stat,
Unde munceau greu, bata-i vina
Tragand la umbra rogojina,
Si-au spus ca a sosit momentul
Sa-si valorifice talentul
De mari manuitori de sfori,
Venali si de corupatori,
Si sa arate ca-s in stare
Sa puna tara pe picioare.
Pornind de-aici, s-au tot gandit
Care-i mijlocul potrivit
Cu care sa-si atinga scopul.
Si l-au gasit, bata-i norocul.
Au ajuns la concluzia
Ca ceea ce i-ar ajuta,
Este numai politica,
Asa ca, daca te inscrii
Intr-un partid, poti sa devii
Peste noapte un demnitar,
Ambasador, parlamentar,
Chiar daca pregatirea ta
Nicicum nu te-ar recomanda.
Dar el nevoie nici n-are
De-o asa recomandare,
Ca are alta mai mare:
Propriile-i buzunare
Din care a sponsorizat
Partidul care l-a lansat
Si-a devenit un candidat
Demn de toata increderea
Si merita promovarea.
Morala, este foarte clara
Si-adevarata, dar amara:
Prin viata, treci mult mai usor
Cand ai un „inger“ pazitor.
Asa a fost, si-asa va fi,
Cat lumea va mai dainui,
Desi targul nu e curat:
Primesti mai mult decat ai dat...
Dar nu-s numai ei vinovati.
Sunt la fel de murdari, patati,
Si cei cu care-s combinati.
Si toti merita condamnati.

       Banul e instrumentul care
       Desface orice-ncuietoare.