(Demnitarilor care isi neglijeaza functia,
ocupandu-se de afaceri personale)
In Romania, politica
Este un soi de macara
Cu ajutorul careia
Omul politic este suit
Pe-un piedestal si investit
Cu functii de mari demnitari:
Membri-n guvern, parlamentari,
Care tin in mainile lor
Soarta intregului popor,
Avand, ca sarcina de-onoare
S-aduca-n tara bunastare.
Asa fiind, te-ai astepta
Ca sa-si faca datoria
Muncind zilnic, constiincios,
Si pentru tara cu folos,
Pentru ca toti sunt bugetari
Iar salariile lor, mari,
Le platim noi, si sunt datori
Sa fie recunoscatori
Si sa ne-arate c-au meritat
Functia care li s-a dat.
Dar nu se-ntampla chiar asa
Caci multi din ei, samanta rea,
Dupa ce s-au vazut in sa,
Se ocupa de altceva:
Intra-n afaceri dubioase
Retrocedand terenuri, case;
Traficul de influenta
Practicat fara decenta;
Posturi prin AGA si CA
Si SRL-uri asisderea;
Copiii prin strainatate
Pe la scoli foarte reputate;
Rudele, toate sprijinite
Cu functii generos platite;
Concedii pe plaje de vis
Unde te simti ca-n Paradis...
Se vede deci, destul de clar
Ca bietul nostru demnitar
Este asa de ocupat
Cu-afaceri, pana-n gat bagat
Incat, chiar daca ar mai vrea
Sa-si faca si meseria
Pentru care este platit,
Nu poate, ca-i prea obosit.
In plus, cum postul ocupat
Nu ii este asigurat
Decat pentru-n singur mandat,
E obligat de-mprejurari
Sa se lupte din rasputeri
Si sa profite cat poate
De orice oportunitate.
Sa stranga bani, multi, sa-i ajunga
Oricat i-ar fi viata de lunga.
Altfel, maine va regreta
Si nu se va putea ierta...
Cand ursul s-a-nvatat la miere,
Nu-l mai dezveti pana ce piere.
